Amsterdam, ca o poezie de dragoste a lui Neruda

0
161

LA RÂUL AMSTEL AM ŞEZUT ŞI-AM RÂS. Amsterdamul respiră prin toţi porii un erotism vicios şi aparte, te loveşte cu voluptatea sa sobră, te poartă pe culoarele unei istorii măreţe şi, la final, te invită calm în decoruri suprarealiste. Capitala Olandei se vizitează cu un amestec de desfătare şi teamă, în bătaia crescândă a pulsului greu încercat de fuga teribilă a bicicletei.

Începem de la capăt: nu există niciun oraş pe glob precum Amsterdam. Capitala Olandei încearcă imposibilul la fiecare pas, obligând perfecţiunea să capete grade de comparaţie. “Veneţia Nordului”? Mult mai mult decât atât, într-un oraş cu peste o sută de canale şi mii de mistere. Nici măcar Parisul nu se poate mândri cu atâtea poduri: Amsterdamul are peste 1200, tăind răzvrătit apele unui râu, Amstel, pe care locuitorii acestui oraş au învăţat să-l îmblânzească şi să-l preţuiască.

“Inelele din jurul iadului”

Amstelul a oferit, de fapt, totul acestui oraş fermecător şi relaxat. Mergem câteva secole în spate: la început n-a fost cuvântul, ci o mână de pescari decişi să transforme o mlaştină în aşezare umană. Cum? Au început să “fure” pământ apelor, printr-un sistem inovator de diguri. Aşa că aşezării i s-a spus, simplu, Amsterdam – “barajul de pe Amstel”. După ce teritoriile olandeze şi-au obţinut independenţa faţă de Spania, oraşul a fost pus faţă în faţă cu şansa: intoleranţa religioasă dispăruse, iar războaiele confesionale au trimis aici evreii bogaţi din Peninsula Iberică, hughenoţii din Franţa sau comercianţii de diamante din Anvers.

În secolul al XVII-lea, toate planetele s-au aliniat favorabil pentru Amsterdam, devenit în câteva decenii cel mai mare centru financiar al Europei şi oraşul numărul unu al lumii. Amstelul îşi juca rolul cel mai fericit în istoria oraşului: companiile maritime din oraş aprovizionau întregul continent cu tot ce vă puteţi imagina: de la mirodenii până la rom şi trestie de zahăr. O cifră explică totul: la finalul secolului al XVII-lea, Amsterdamul era locuit de peste 200.000 de oameni. În plus, centrul de astăzi al oraşului trecuse deja prin celebrul proces de sistematizare, inventând canalele dispuse în cercuri concentrice în jurul Pieţei Dam, precum “inelele” din jurul iadului, după cum remarca odată Albert Camus.

Transformat, treptat, în cel mai mare port al lumii pre-industriale, Amsterdamul a căpătat ceva din firea nestatornică şi vicioasă a marinarilor care i-au călcat pământul. Istoria fabuloasă a acestui oraş e legată prin fire invizibile de mateloţii săi, oameni care i-au adus bogăţia şi faima, dar şi farmecul aparte: lipsa de prejudecăţi, relaxarea, hotărârea…. http://turism.evz.ro/emain/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here