Extremistul Geert Wilders, care a făcut şi a desfăcut guvernul premierului de dreapta Mark Rutte, nu mai este forţa decisivă în formarea viitoarei coaliţii guvernamentale care va rezulta din alegerile parlamentare de astăzi. Sondajele arată că Partidul său al Libertăţii (PVV) pierde tot mai mulţi alegători în favoarea Partidului Socialist de extremă stângă. Pentru a ajunge a treia forţă politică a ţării, PVV a beneficiat de normalizarea ideilor şi expresiilor rasiste şi xenofobe în societatea olandeză, explica cercetătorul olandez Rob Witte în ediţia nr.25 a FP România.
Articol republicat din ediţia nr. 25 a FP România.
“Extrema dreaptă clasică” – antisemită, cu referinţe ideologice şi simbolice la nazism şi fascism – aproape a dispărut din Olanda. Erau relativ numeroşi la începutul anilor ‘80, cât şi în prima jumătate a anilor ’90 şi ocupau 1-3 locuri în Parlament. Astăzi există grupuri ca Blood & Honour, dar vorbim despre numai 300-600 de neo-nazişti la nivel naţional.
Din a doua jumătate a anilor ’90, şi mai mult din 2002, este remarcabilă însă creşterea “extremei drepte moderne” – anti-islamică şi împotriva multiculturalismului. Primele semne au apărut chiar pe scena politică principală, prin compararea Islamului şi Creştinismului, a istoriilor Orientului Mijlociu şi Europei, prezentate ca incompatibile, cu trimitere la proasta integrare a imigranţilor musulmani în societatea olandeză şi în alte ţări europene.
Ascensiunea şi decăderea lui Geert Wilders în Olanda
