NRC Handelsblad, Rotterdam: Primul ministru olandez, Mark Rutte, nu s-a distanţat încă de site-ul anti-imigranţi al partidului lui Geert Wilders. O tăcere care dezvăluie diviziunile politice şi lipsa lor de viziune privind imigraţia, consideră filozoful Paul Scheffer.
Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.
Cei care, în străinătate, urmăresc cât de cât ştirile despre Olanda, ştiu că în acest moment totul se învârteşte în jurul unei singure întrebări: “Ce s-a întâmplat cu această ţară tolerantă?” Această întrebare reflectă o dezamăgire sinceră, dar înseamnă de asemenea o trecere printr-un nou ansamblu de stereotipuri. Aşa cum odinioară toţi corespondenţii scriau despre libertatea aparent nelimitată în ţara lalelelor, acum toţi caută cu sârguinţă exemple pentru a ilustra convulsiile prin care trece ţara.Şi nici nu este atât de greu, ocaziile sunt de în ce mai numeroase în ultimul timp, culminând recent cu “site-ul care adună plângerile împotriva muncitorilor est-europeni”, a polonezilor în special, căci sunt cei mai numeroşi în Olanda [site-ul lansat de Partidul Libertăţii îndeamnă la semnalarea comportamentului imigranţilor, considerat deranjant]. Dar oare îşi dă cineva silinţa, în înaltele sfere guvernamentale, să citească seria deprimantă de articole despre Beschwerdeportal, Ost-Pranger, L’appel à dénoncer les migrants, the anti-Polish hotline ori The Dutch anti-immigration website? [toate titluri care desemneaza site-ul anti-imigratie olandez] Şi mă limitez aici la limbile germană, franceză şi engleză.
…
Ceva nu e verde în țara lalelelor
