Olanda e o țară pe cât de mică pe atât de spectaculoasă, în care omul și-a ajutat și protejat mediul în care locuiește, i-a dat o formă și o cadență, iar istoria a trecut peste aceste ținuturi îmbogățindu-le cu arhitectură inedită și multă culoare.
Delftul este orașul în care principele Wilhelm de Orania, făuritorul Țărilor de Jos, și-a mutat reședința în 1572 și a fost înmormântat la scurt timp tot aici. Supranumit capitală a porțelanului olandez, Delftul este un orășel din sud-vestul Olandei, cu o pupulație de aproximativ 100.000 de locuitori, ce datează încă din secolul al XIII-lea și pare neschimbat, mărturie fiindu-i edificiile conservate atât de bine, în ciuda războaielor, a revoltelor și a incendiilor care au cuprins orașul de-a lungul istoriei.
Pe lângă celebrul său bleu al ceramicii și al porțelanului antic, clasic sau modern, Delftul cuprinde în paletă și alte culori, cum ar fi albul, verdele, galbenul, negrul, roșul-cărămiziu sau policromia farfuriilor, a zidurilor și a faianței. Este un oraș pestriț cu multe canale și podețe, scuaruri și fațade frumoase, magazine de artizanat care îți iau ochii și îi învăluie în strălucire.
Centrul cuprinde mai multe monumente impozante: Biserica Nouă, construită în 1381, cu un turn de aproape 109 metri și 16 ferestre cu vitralii, este și necropola casei regale. Vizavi, în Piața Makt, se află clădirea primăriei (1618-1620), un exemplu al stilului renascentist olandez, care a fost ridicată în jurul unui turn din secolul al XIII-lea, o fostă închisoare. Îndepărtându-ne, spre Cimitirul Duhului Sfânt, găsim cea mai veche biserică din Delft, construită în 1240.
Interiorul Bisericii Vechi a fost restaurat în 1548 și are 27 de vitralii deosebite. Aici își dorm somnul de veci mai multe personalități ale locului, printre care și faimosul pictor Johannes Vermeer, unul dintre cei mai cunoscuți reprezentați ai stilului baroc și autorul tabloului Fata cu cercel de perlă (1665). Sf. Agatha a fost cea mai mare mânăstire din interiorul cetății medievale a Delftului. Din secolul al XVI-lea clădirea mănăstirii a fost reorganizată, o parte a acesteia devenind rezidență regală, loc în care a și fost omorât prințul de Orania în 1584. Astăzi la Prinsenhof a fost amenajat muzeul municipal de pictură.
Centrul de Știință face parte din Universitatea Tehnică din Delft și este găzduit într-o clădire din 1911. Vizitatorii pot încerca aici diverse modele experimentale care aparțin domeniului de cercetare al universității. Ajungând la Fabrica Regală de ceramică înființată în 1651, aflăm că este ultima rămasă din secolul al XVII-lea. Ceramica de aici este încă pictată în întregime manual. Procesul tehnologic poate fi urmărit, dar și întreaga colecție de suveniruri. Printre instituțiile culturale ale orașului, este de remarcat Muzeul de Stat de Arme, aici se găsește o colecție neprețuită de arme vechi. Călătorii ajunși în Delft vor avea ocazia unică de a vedea exponate de valoare. O altă atracție a orașului este Poarta de Est, Oostpoort, construită în jurul anului 1400, singura care a mai rămas din vechile ziduri ale cetății.
Există multe proverbe despre toleranța și politețea locuitorilor acestui oraș. În Delft, ca nicăieri în lume, există mulți apărători ai animalelor. Turiștii care se plimbă prin oraș cu haine de blană sau de piele naturală pot provoca populației autohtone reacții negative, de dispreț.
Chiar dacă localnicilor din Delft le place să se relaxeze sau să se distreze, în restaurantele locale nu se dansează. Pe de altă parte olandezii din această regiune, dar nu numai, sunt primitori, tratând turiștii ca pe niște oaspeți ai caselor lor, mereu zâmbitori și dispuși întotdeauna să ajute. Sâmbăta este considerată zi de piață, toată lumea din mediul urban merge la piață să cumpere pește proaspăt, brânză, legume și fructe. Fermierii și pescarii se adună aici din împrejurimi, astfel încât diversitatea produselor este foarte mare. În afară de brânză olandeză, heringul este de asemenea considerat un produs popular și oamenii din Delft îl pot mânca în fiecare zi. Bucătăria națională se distinge prin simplitate, ea poate fi denumită și rurală, așa cum am putea spune și despre cea românească, de altfel. Principalele feluri de mâncare conțin pește și legume.
Mijlocul de transport cel mai popular din Delft și în întreaga țară este bicicleta. Florile sunt ieftine și de o diversitate rar întâlnită, cunoscute fiind tradiționalele lalele. Peste tot în Olanda putem vedea imagini ale morilor de vânt, spectaculos conservate și întreținute, unele dintre acestea depășind cu ușurință jumătate de mileniu, dar locuibile încă, precum și vestiții saboți de lemn, găsiți astăzi de la dimensiunea unu suvenir de buzunar și până la a unei bărcuțe.
Dacă în Târgu-Jiu se înalță Coloana Infinitului, pentru Paris reprezentativ este Turnul Eiffel, Atomul este simbol al Bruxelles-ului, New-York-ul are binecunoscuta Statuie a Libertății, la intrarea în Delft vom găsi o inimă de sticlă albastră, ce simbolizează ceramica autohtonă. Aceasta arată că Delftul este un oraș modern, într-o armură veche, dar srtălucitoare.
Tatiana Scurtu-Munteanu
